Pink Martini la Bucuresti

Pe 27 octombrie a avut loc in Bucuresti concertul Pink Martini, la Sala Palatului, cu ocazia lansarii noului lor album "Hey Eugene!". Concertul a fost minunat (usor de inteles de ce a avut loc cu casa inchisa de cel putin 1 zi), "and the crowd went wild", cei 12 membri ai formatiei au prezentat un fel de "best hits", cuprinzand Bolero, Sympatique, Hey Eugene!, Brazil (ca bis), etc, sarind insa peste unele din preferatele mele, ca Tea For Two sau La Soledad.
Mi s-a parut putin ciudat cand, cu zile/saptamani inainte de concert, tot intreband asiduu prin jur, cine vrea sa mearga, auzeam doar ca nimeni nu stia cine sunt Pink Martini, asa ca imi inchipuisem ca nu va fi nici macar jumatate de sala plina (si acea jumatate continand in mare parte "nestiutori", vanatori de evenimente in acest Bucuresti cam sec totusi), doar ca sa fiu surprinsa la momentul respectiv, cand cu fiecare piesa inundata de aplauze, sau cu fiecare cuvintel "sorbit" de urechi, am inteles ca Thomas Lauderdale si China Forbes (parintii formatiei) au un public bine conturat in Bucuresti...stiu ca sala nu cuprindea doar fani inraiti, ci si unii indragostiti la primul sunet, printre ei aflandu-se si persoana care era langa mine...oricat de nihilist incerca sa para...you just can't resist Pink Martini!
Mr. Lauderdale (un omuletz mititel si plin de energie) a fost super adorabil in incercarile lui de a traduce portiuni din cantecele lor in romana, denotand de asemenea un talent inascut pentru limbi straine ... asta sau a stat si a exersat in baie multe ore inainte :P
Pacat de ceea ce i se intamplase Chinei Forbes, la primul contact cu Romania, i-au fost pierdute bagajele de catre compania aeriana cu care zburasera, asa ca s-a profitat de acest fapt pentru a face putina reclama unor branduri locale, printre care si Irina Schrotter, care a imbracat vedeta napastuita.
Insa concertul a fost desavarsit, dovedind cea mai mare audienta a trupei de pana acum (4000 spectatori). Cantecele in engleza, franceza, japoneza, italiana, spaniola, portugheza au facut simtita inspiratia Nanei Mouskouri, iar costumele, multitudinea instumentelor, stralucirea si pasiunea tuturor membrilor orchestrei de gala te transportau intr-un cafe concert in anii '70...
Je ne veux pas travailler...